Drumul a fost lung, dureros, uimitor, plin de pericole, de iluzii, de certitudini atat de fragile, incat se destramau la contactul cu realul. A trebuit sa ma contruiesc, sa ma solidific fara sa devin rigid, sa rezist, sa ma educ.
Nu am atins inca tinta, sunt in continuare pe drum, cu o unica credinta in inima pe care o impartasesc, pe care o fac sa creasca, pe care o pastrez ca pe un pretios sprijin, pentru maine. Credinta ca suntem responsabili de viata care este in noi.
In continuare pe drum - cred ca e o destinatie spre care ne indreptam mai multi.
RăspundețiȘtergereInteresant post!